13/02/2010
Efeseni 4:32 “Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos”. IERTAREA…oare chiar există iertare pe deplin? Cum aş putea eu să iert cu adevărat pe cel care îmi greşeşte? În zilele noastre există o vorbă care pe mine mă irită foarte rău…”Te iert, dar nu te uit”. Şi când aud această expresie, mă gândesc la Isus…oare EL cum a putut să ierte pe deplin şi să uite? Şi găsesc răspunsul în versetul de aur al Bibliei: Ioan 3:16 “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. Ne-a iertat pe deplin pentru că ne-a iubit cu adevărat şi necondiţionat!
Isaia 55:7 “Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând”. Poţi ierta pe deplin atunci când Îl cunoşti pe Domnul cu adevărat şi îţi dai seama că EL nu oboseşte iertând. Povara păcatelor tale, pentru tine este IMENSĂ, dar pentru EL nimic nu este imposibil. Este greu să ierţi, ştiu…şi eu am experimentat asta…dar mă gândesc câtă osândă atragem asupra noastră de fiecare dată când spunem rugăciunea TATĂL NOSTRU, rostind cuvintele ”…şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…” O, dacă Domnul ne-ar ierta nouă greşelile aşa cum şi noi iertăm pe cei din jur, cred că povara păcatelor nostre ar depăşi înălţimea vârfului Everest. Dar slăvit fie EL pentru că nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, ci ne porunceşte să ne pocăim cu adevărat înaintea Lui şi astfel primim iertare deplină de orice vină, de orice păcat.
Ne dorim şi ni se pare că este normal ca Dumnezeu să ne ierte, dar când vine vorba de noi să iertăm, de cele mai multe ori stăm pe gânduri. M-am speriat puţin când am citit verestul din Matei 6:15 “Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre”. Mi-am amintit că eu nu am fost mereu gata să iert şi inima mea era mereu împărţită când venea vorba de iertare. În clipa când acest verset mi-a străpuns inima şi m-a cercetat, am căzut pe genunchi şi am cerut putere Domnului să mă ajute să iert aşa precum EL m-a iertat pe mine. Şi astăzi, dacă am această putere de iertare necondiţionată, este pentru că Dumnezeu mi-a umplut inima de iertarea Sa. Matei 6:14 “Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre”.
IERTAREA, este cea mai mare dovadă de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi. Iertarea nostră faţă de cei ce ne greşesc, este o dovadă de iubire… Matei 5:44 “Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc”. Să rugăm pe Dumnezeu să toarne în inimile nostre iertarea devărata, nu doar să iertăm de pe vărful buzelor, ci din toată inima şi să uităm tot ce a fost rău.
IERTAREA DEPLINĂ, IERTAREA ADEVĂRATĂ FIECARE DIN NOI O PUTEM PRACTICA ATÂT TIMP CÂT VOM STA ALIPIŢI CU TOATĂ INIMA NOASTRĂ DE DUMNEZEU!!
scris de Florina Patru
Somai Marin
13/02/2010 9:10
Iertarea,un lucru pe care cu toţii îl vrem,dar nu să şi dăm iertare.Tot ce vreţi să facă oamenii,faceţi şi voi,cu alte cuvinte dacă vrem să fim iertaţi,trebuie noi mai întâi să iertăm.Însă,a ierta pe cineva nu înseamnă a şi accepta anumite obiceiuri şi fapte din viaţa acelei persoane.Noi trebuie să iertăm omul,dar să ne opunem cu tărie faptelor rele.Dacă ne complacem în păcatul altora cu gândul de-a le ierta greşelile,ce lucru mare am făcut?Iertarea stă în sentimente şi acceptarea unei persoane de lângă noi,nu în acceptarea faptelor rele.Noi trebuie sa acceptăm oamenii,nu păcatele din viaţa lor.Iertarea constă în renunţarea la resentimente, ură,invidie,gelozie pentru o persoană;Dumnezeu ne-a iertat pe noi cu condiţia să nu mai păcătuimDacă vom continua să facem aceleaşi fapte cu siguranţă ca nu vom avea parte de iertarea Lui,dar dacă renunţăm la faptele noastre rele,El este bun să ne ierte pentru toată viaţa noastră murdară.Deci,iartă din toata inima,dar nu te complace în păcat.
Notă personală
“Şi iartă nouă greşelile noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noştri”;dar oare iertăm?
