cuiab

 
Rejestracja: 2010-05-23
Cea mai gravă ofensă adusă prostului nu e să-i spui că e prost ci să se convingă şi alţii,dar mai ales el!...că ai dreptate.
Punkty12więcej
Następny poziom: 
Ilość potrzebnych punktów: 188
Ostatnia gra
Buraco Classic

Buraco Classic

Buraco Classic
6 lat 90 dni temu

TIGANII:Pretentii de provenienta si realitatea prezenta

Pana laMalin Bot articolul este preluat din Site-ul lor printr-un fidel copy,cu greselile gramaticale originale!Cine ne duce faima in lume si propaga cultura manelista!!!

Romii din România (uneori scris si rromi, cunoscuți popular și ca țigani, roma în limba romani) constituie unul dintre grupurile etnice minoritare cele mai mari din România. Conform recensământului din 2002[1][2]aceștia numărau 535.140 de persoane sau 2,5% din totalul populației, fiind al doilea grup etnic minoritar din România după cel maghiar. Din acești 535,140 de oameni 60% locuiesc la țară (325,000). Însă, unii zic că numărul Romilor ar putea varia de la un milion până la 2.5 milioane. Numărul este aproximativ fiindcă mulți din ei refuză să declare etnicitatea lor actuală. Romii sunt concentrați cu precădere în Transilvania, Crișana, Muntenia și Oltenia. În Maramureș, Bucovina, Banat, Dobrogea și Moldova concentrația romilor este sub media țării.

Mulți discută despre denumirea Romilor, unii vor ca ei să fie cunostuți ca dintoteaună cu denumirea de țigani alții cred că denumirea această are conotații rasiste și nu trebuie folosit. Din cauză reputății minorității acestea mulți folosesc cuvantul țigan într-un sens foarte negativ. De exemplu într-un dicționar cuvântul țigan a avut ca o parte din definiția ei “o persoană cu un comportament răutăcios”[3] Avocați ai drepturilor Romilor în România pretind că “a-i chema țigani” îi mai izolează din societate de masă. De aceea este numit și acest articol "Romii din România" și nu "Țigani din România". Prin amendament "Romi" este acum denumirea oficială a țiganiilor în dicționari.

În același timp mulți țigani iși mai cheamă țigani și nu au nici-o problemă cu cuvântul acesta. Majoritatea țiganiilor doresc să fie numiți “țigani” si exprimă acest lucru prin faptul că nu se aude cuvântul Romi printre ei ci se aud cuvintele țigan si țigancă. Cuvântul țigan are un element istoric. Este scris în documente din secolul 14. Lingviștii declară că cuvântul țigan este o parte din istoria Romana, și nu poate fi, pur și simplu, scos din dicționa

Nu se stie exact când au venit Romi în România pentru prima dată. Jonathan Fox a cercetat si constatat că probabil au venit în secolul XI. Un alt cercetor, Bogdan Petriceicu Hașdeu, a găsit un document semnat de Mircea cel Bătrân care sugereaza că venisera cu un secol inainte de acea data[2]. Totuși indiferent în ce dată au ajuns Romi in România, curând după sosirea lor au devenit sclavi ai boierilor care deja locuiseră acolo.

Condițiile Romilor au fost neînduplecate. Pedeapsă de moarte a fost des întalnită; “un sclav care viola o femeie a fost ars de viu”[2]. În transilvania( pe atunci a facut parte de Imperia Austro-Ungară) dacă s-a vorbit un rom limba romani ar fi primit douăzeci și cinci de lovituri cu bici. Hainele lor tradiționale au fost intersize de asemenea în Transilvania. Funcțiile Romilor au fost variate dar s-au sporit foarte bine la unii din ocupatiile lor. Multi au fost mestesuguri de lemn, crescatori si vanzatori de cai, si lautari. Romi au fost cunostuți mai ales pentru talentul lor muzical. Se poate vedea si astazi cum multi isi mai tin de ocupatiile lor de vremea când au fost înrobiți.

În secolul XIX s-a ivit o schimbare în atitudinea către sclavi nu doar în România ci și prin toată Europa. Prima declarație a libertății sclavilor a fost dat în anul 1848. Din cauza faptului că guvernul acela a fost slab și nu a durat mult timp nici acest decret nu a durat nici nu a facut mai nimic. În Moldova si Valahia s-au mai facut declarații de emancipare în anii 1855 și 1856 respectiv, dar tot nu au avut efectul dorit. În anul 1864 Ioan Cuza ca domnit peste ambele țări i-a eliberat pe toți Romi definitiv. Unii estimeaza că 600.000 de sclavi au existat pe vremea acea. După ce Romi au fost eliberați, ei au început să părăsească România. Mulți au ajuns în țările de Europa de vest și mulți au ajuns în America de asemenea.

Mălin Bot  redactor-șef adevarul.ro

Primul lucru făcut de rromii care s-au văzut cu bani a fost să construiască. Mult și cât mai strident. Este un paradox foarte interesant produs se persoane care aparțin unei culturi nomade.Aproape că nu există oraș, de la Strehaia până la Iași, în care să nu se facă remarcate palatele cu turnulețe edificate de rromi. În multe cazuri construcțiile au fost ridicate cu autorizații de urbanism, ceea ce înseamnă că au avut un proiect pe care l-a gândit și parafat un arhitect. Despre gustul proprietarilor, decența arhitecților și prostia autorităților se poate dezbate zile întregi, însă un lucru e cert, de la prima vedere. Cei care au plătit proiectul au dorit clădiri cât mai mari și cât mai impunătoare.  Arhitectul a proiectat, constructorii au executat, primăria a aprobat, iar proprietarul a fost fericit și a achitat "facturile" aferente. Rromii înstăriți s-au întrecut între ei în palate și pagode, spre uimirea vecinilor de stradă, cartier, oraș. În unele zone s-a produs chiar o agresiune urbanistică gravă. Un spectacol al opulenței care a născut multe întrebări firești. De unde provin banii? De ce sunt autorizate pagodele? De ce nu sunt demolate cele ridicate ilegal sau care nu respectă proiectul? Întrebări la care au răspunsuri clare numai fericiții proprietari ai palatelor. În euforia opulenței imobiliare proprietarii nu s-au gândit cum vor răspunde la alte două întrebări foarte importante: cât costă „întreținerea" și din ce plătim impozitul pentru măgăoaie? O televiziune de știri prezenta un reportaj din Strehaia unde o familie de rromi se plângea că moare de frig pentru că primăria nu-i mai acordă ajutorul de încălzire. Astăzi aflăm de la reporterii "Adevărul" din Târgu-Jiu că autoritățile locale scot la vânzare bunurile unor familii de țigani care au restanțe uriașe la plata impozitelor locale.Foamea de bani a autorităților locale, care au bugete tot mai rahitice din cauza crizei, produce altă situație paradoxală: proprietarii celor mai opulente clădiri din multe orașe riscă acum să ajungă înapoi în corturi pentru că atunci când au decis să construiască nu și-au pus problema logică și simplă a costurilor ulterioare produse de aceste construcții.Mai gravă este situația celor care au fost lăsați de autorități să construiască la negru, cu muncitori zilieri. S-au ales cu clădiri care le vor pica în cap la primul cutremur serios. Veritabile capcane ale propriului orgoliu.