Ţi-aş oferi un mărţişor,
Dar nu-i atâta de uşor!
Unde să ţi-l prind?
Pe sânul drept?
Dacă m-aprind?
Vai, ce nătâng!
Pe sânul stâng?
Şi cum să-l prind?
C-un ac, un bold?
Să mă împingă vreun imbold
Să-ţi pun mâinile pe şold… ?
Nu-mi scapi vreuna peste bot,
Cu mărţişorul meu cu tot?
Eu tot stau şi mă gândesc:
Unde să ţi-l potrivesc…
Să ţi-l pun la inimioară,
Ai să-mi spui că eşti fecioară;
Să-l aşez mai lângă sâni,
Ai să spui: “suntem bătrâni!”
Uite, eu nu m-am decis:
Să ţi-l aduc la noapte-n vis?
Gata, gata-s hotărât,
Ce sclipire am avut!
O să-ţi pun acuma trei,
Numai dacă o să vrei…
Unu-n stânga, altu-n dreapta
Şi la mijloc… să stea fata.
Ce zici, îmi dai o sărutare
Dacă-ţi dau trei mărtişoare?
Cum nu-mi dai?! Niciunul??
Vrei să fac eu pe nebunul,
Ei, atunci, primeşti doar unul!
Doar un sărut,
Că mărtişorul… l-ai pierdut!
