XXXXXXXXXXX
Singur
Si ninge-n noaptea plina de pacate;
La vatra-n para ce abia mai bate-
Azi, a murit chiar visul meu final.
Si ninge-n miezul noptii glacial...
Si tu iar tremuri, suflet singuratec,-
Pe vatra-n para slaba, in jaratec,-
Incet, cad lacrimi roze de cristal
Sărmana inima mea,
nu a prins a mă durea,
mă doare de când e ea,
şi de-atâta îndurare
nici putere nu mai are,
bate-n ritm neregulat
ca motorul defectat.
Profilactică îi fac,
dar că nu-i găsesc eu leac,
şi nici lăcătuşul-medic
nu mai este de-acum vrednic
ca să-i reguleze pulsul.
Ori fluxul
de sânge-i mare
şi nu poate să-l pompeze,
ori ceva e defectat
că se zbate tot mai tare
parcă-ar vrea să evadeze.
Sunt de tot îngrijorat,
că-ntr-o zi poate stopa
şi-atunci medic va fi - popa,
care o va mângâia,
sărmana inima mea,
cu-o slujbă de-nmormântare,
dar că nu-i va fi salvare.
Sărmana inima mea,
te implor, nu înceta,
bate-n ritm şi azi şi mâine,
mână sângele în vine,
împreună să mai fim
de altfel ne despărţim,
tu-n pământ şi eu în cer.
Oricum, ştiu,
aşa va fi,
oricât te-ai împotrivi,
dar sper,
să fie cât mai târziu.
Ridica-te
Te gandesti... singur te ranesti
Soptindu-ti ganduri ce privesc,
In abisalele tale suferinte,
Nervi varsatzi, noptzi nedormite, lacrimi si dorintze...
Negate de.. refuzul Lui de a iti da un strop de atentie..
In detentzie.. ti-au intrat visele, si-au incetat travaliul evadarii..
Incuiate cu lacatul nevoiei imbratzisharii..
Instinctul primeaza, cautzi ajutorul... dar altruismul te tradeaza,
Si duci dorul, farmecului de la inceput,
Cand doar al tau glas Il aducea orbeste, in genunchi
In fatza ta,
Iar tu ingenuncheai returnandu-i dragostea..
Dar timpul aduce riduri si pe fatza acestui sentiment,
Perfectiunea pe moment, se transforma iminent,
In rutina.. Si evident ca s-a schimbat dar in ce fel..
Nu tzi-ai dat seama ca trebuia sa te schimbi odata cu El?!
Acum o lasi cum a venit, te repezi asupra faptului..
Pasii-tzi sunt prea repezi, sunt pasii disperatului
Conflict interior, unde sunt spada in spada
Logica si sufletul, si cade prada
Ratiunea..
Nu are nici o sansa in fiintza ta..
Il iubesti cu totul, vrei sa-tzi umple viatza..
Si sa dispara indiferentza
Care L-a stapanit, ce-L face sa priveasca scarbit
Inspre tine..
Ce nu stie El, poate nici tzie in cap nu itzi vine..
E ca doar o vointza de fier te mai sustzine..
Pentru ca sufletul tzi-ar fi cedat
Singur, cu orgoliul Lui, in lupta de l-ai fi lasat
Si..
Il iubesti prea mult ca sa-l potzi face gelos..
Indiferend nu-tzi poate fi,
Te doare intoarcerea rolurilor pe dos..
Dar o bucurie amara te cuprinde,
Cand cu o vorba dulce din cand in cand te suprinde,
Simtzi momentul..
Dar dispare si te intrebi unde
E Dementul, bun de.. nimic in permanentul..
Calvar al singuratatzii, tzie un dor nebun de El si stii de ce
Te doare totul..
Trebuie sa rezolvi! Altfel va fi inutil efortul
Sufletului tau de a iubi mortul
Suflet al Lui, si va fi perfect,
Absolut tot in tine trebuie si va tzine piept!!
Departe sunt de tine si singur lângă foc,
Petrec în minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
Ca sunt batrân ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redesteptind în fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste în feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramiie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Să uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...
Voi fi batrân si singur, vei fi murit de mult!
